Bògio èssere, e dh’apo decídiu, cristianu católicu, ma custu documentu geo no dhu firmo, e no tanti ca no est destinau a totu is Sardos ma a is católicos, chi antzis iaus a dèpere èssere de cusciéntzia prus singilla e onesta, interessamentu e dovere prus precisos e fitianos, in “prima línia” no a fosile in manu ma a libbertade e responsabbilidade personale e colletiva che gente chi seus, ca a èssere própriu gente giai est a èssere cristianos e méngius católicos puru (…)

«Si unu passu, naro unu e no mancu duos, aimus dépidu fàghere sos indipendhentistas fit cussu de unire sas fortzas chentza presuntziones de peruna zenia: sinono est a fàghere “corto circuito” e sa cosa no funtzionat, si frimmat, amus prus pagu fortza de su chi podimus tènnere, damus prus pagu credibbilidade de sa chi podimus dare, semus in bàtoro e parimus duos e fintzas unu ebbia, no podimus fàghere promissas ca s’indipendhentismu rechedit libbertade e responsabbilidade, cumpeténtzias e cumportamentos chi cuncordent cun su bisonzu de guvernu de sa Sardigna ma parimus solu bonos a fàghere protestas (ojamomia sas protestas!), a murrunzare, a prànghere e a fuire emigrendhe e currindhe ifatu de totu sos bentos (…)»
Mario Pudhu

In Sardigna semus (mi bi ponzo deo puru e gai no che bogamus a neunu) totu ‘poetas’, totu ‘iscritores’ e mi benit de pessare chi semus solu chiacchieroni, parolai, morigadores de peràulas, de parole, artiminzeris de passatempus, trampendhe su tempus, oe (progressu o solu modernidade?) donzunu cun su “blog” sou, donzunu cun sa cresiedha e trona sua preighendhe a sas origras suas etotu, o interradu in su ocèanu de internèt facebbukendhe, trancuillamente iscallaus […]